Povestea campului de lavanda

M-am indragostit de lavanda cu multi ani in urma.

Intr-o excursie de vara prin Bulgaria m-am intalnit cu primul camp de lavanda. Si am fost fermecata.

Am petrecut o ora sub soarele torid de vara bucurandu-ma de priveliste, imbratisand plantele, minunandu-ma de parfumul, culoarea si mai ales de starea feerica in care eram.

In acele momente de euforie mi-am zis ca trebuie sa am si eu propriul camp de flori mov si parfumate.

Multi, multi ani mai tarziu, visul s-a transformat intr-un final in realitate.

–

In iarna lui 2015, de Craciun, eram in pragul unei caderi nervoase.

Lucram de 4 ani intr-un mediu care imi placea, dar care in acelasi timp ma extenua. Nu ma mai regaseam in jobul de birou, in rolul pe care il aveam, in imaginea pe care o creasem.

Luasem deja decizia sa imi dau demisia de la jobul bine platit, care imi oferea si posibilitatea de a calatori in Europa si SUA. Oamenii din jurul meu nu intelegeau de ce as face asa ceva, ma simteam neinteleasa, si pentru prima data in viata mea nu aveam deloc habar ce urma sa fac cu viata mea.

Eram intr-o stare emotionala proasta, eram foarte obosita, imi doream foarte mult o schimbare si imi era groaznic de frica. Pentru prima data ma simteam pierduta.

Imi atinsesem obiectivul de cariera dat cand am terminat liceul. Aveam “cariera” si bani, dar imi lipseau linistea, fericirea si sincera sa fiu, imi lipsea “eu” – persoana care nu era definita de titlul jobului si de taskurile care imi ocupau tot timpul.

Habar nu aveam ce vreau sa fac in urmatoarele luni, ma simteam neinspirata, demoralizata si nu aveam incredere in propriile forte.

Intr-o seara, stateam de vorba cu tata.

Are el un al saselea simt cand vine vorba de starile mele proaste si a pus punctul pe i cu o singura intrebare:

“Daca in acest moment ai avea tot ce iti doresti, ce ti-ai dori sa faci?”

“Vreau sa cresc lavanda” am zis.

Raspunsul meu a fost surprinzator chiar si pentru mine.

Nu imi venea sa cred ce rostisem.

Sunt cuvinte care au iesit dintr-un loc foarte bine ascuns de mine in toti anii aceia. Voiam sa cresc lavanda pentru ca era ceva ce mi-ar aduce fericire. Nu pentru bani, nu pentru faima – doar pentru mine, pentru bucuria si placerea mea.

Am inceput sa discutam despre ce e nevoie si la ce suprafata m-am gandit.

Tata a pus mana pe telefon si a sunat la tara. In 10 minute deja aveam un teren pe care sa incep.

–

Trecerea de la vis la materializare nu a fost usoara. Si nu a fost asa, dintr-un foc.

Mai incercasem sa imi conving bunicii sa imi dea o mica parcela unde sa plantez. De vreo 4 ani deja tot vorbeam de plantat si crescut lavanda, fara insa ca cuvintele mele sa aiba prea mult ecou.

O luna mai tarziu dupa Craciun, eram deja la tara, studiind terenul. 500 mp, un sfert loc de pus lucerna si compost, restul fosta vie.

M-am hotarat repede. Ma apuc de crescut lavanda.

–

2016 s-a dovedit a fi mai apoi un restart pentru mine, iar cresterea lavandei a fost o forma de terapie care mi-a schimbat viata.

In cateva luni am schimbat foarte multe, iar schimbarea mi-a prins foarte bine.

Dupa 2 ani de birou si vreo 4 de lucrat intens pe marketing in fashion, am trecut din nou la freelancing, am reinceput sa fac quilling si m-am apucat de cel mai frumos vis: cresterea lavandei.