Viata la sat

Viata la sat in Romania, sigur se poate si mai bine

Intr-un viitor nu foarte indepartat vreau sa ies din Bucuresti si sa ma mut la tara. Suna frumos, suna feeric, pana cand ajung la tara si imi dau seama cat de departe este viata la sat in Romania, de ceea ce imi doresc si de ceea ce am vazut in alte tari (Norvegia de exemplu).

Lipsesc lucruri elementare:

  • Acces la apa potabila, acces la canalizare sau gaze.
  • Medic si farmacie in sat.
  • Drumuri comunale practicabile pe care sa poata veni ambulanta din cel mai apropiat oras mare sau care sa permita oamenilor sa calatoreasca usor si repede catre cel mai apropiat oras unde sa isi vanda produsele din gospodarie sau sa se angajeze pentru a-si intretine familia.
  • Educatia si accesul la educatie. Fac si profesorii de la sat ce pot cu ce au. Bibliotecile sunt in mare parte inchise sau stau deschise si nu intra nimeni in ele.
  • Bunastarea si speranta ca vor duce o viata mai buna.
  • Accesul la tehnologii pentru folosinta in agricultura.
  • Modele de oameni gospodari si harnici care sa insufle si tineretului speranta ca viata la tara poate sa fie buna.
  • Viata de comunitate, care a inceput sa dispara. Cu exceptia mersului la biserica care nu e oricum pentru toata lumea si a inmormantarilor, oamenii s-au indepartat unii de ceilalti. Batranetea le face viata si mai grea, nemaiputand sa se deplaseze usor pana in partea cealalta a satului.
  • Accesul la alimente de calitate si sanatoase. Putini mai cresc acasa gaini sau vaci, multi mai au inca gradini. Dar pentru ce le mai trebuie merg la magazinele din sat unde alimentele aduse sunt cel putin dubioase. Branduri ieftine si proaste, vandute cu adaos comercial mare.

Tot vad aceste lipsuri si le tot adun de vreo 2-3 ani de cand vin mai des la tara ca sa am grija de campul de lavanda. Cu fiecare zi imi doresc mai mult sa ies din blestematul ala de Bucuresti si sa duc o viata mai sanatoasa. Dar ma gandesc serios la ce ar presupune viitorul meu in sat si cum ma voi putea integra intr-o astfel de societate. La ce as putea sa fac sa imbunatatesc si viata oamenilor de acolo.

Ca mine cred ca sunt multi, multi alti „oraseni” care vor sa iasa dintre blocuri si sa se bucure de o viata frumoasa la sat. Ce putem face?

Mult mai multi cred ca sunt oamenii de la sat care, obisnuiti cu lipsuri si griji, nu isi mai fac planuri de viitor sau sperante ca vor trai mai bine.

Eu nu pot sa mai accept naivitatea ca nu se poate face nimic sau asteptarea ca va face altul. Sunt sigura ca exista deja exemple de bune practici in dezvoltarea comunitatilor de la tara. Proiecte pe educatie, pe infrastructura, pe renovare si dezvoltare, pe agricultura ecologica sustenabila, pe repopularea satelor imbatranite, pe dezvoltarea de mici afaceri chiar de la gura sobei.

Sunt si la noi, sunt si in alte tari. NU trebuie sa reinventam roata.

Mi-am propus ca in urmatoarele luni sa citesc si sa descopar cat mai multe exemple de comunitati rurale care au reusit sa iasa din tiparul asta si sa ne arate ca viata la sat poate fi si altfel. Asa ca va invit si pe voi sa imi trimiteti sugestii de:

  • sate care o duc mai bine, unde oamenii sunt gospodari, unde comunitatile se sustin singure
  • afaceri pornite la sat (de orice fel – renovare sobe, ateliere de reparat biciclete, ateliere de artizanat, mestesugarit, turism etc)
  • exemple de comunitati care s-au unit pentru a crea asociatii de fermieri
  • ONG-uri care activeaza in aceasta zona

Vreau sa scriu despre aceste exemple, si poate intr-un fel sau altul, aceste povesti vor ajunge si la oamenii din sate, la tinerii care nu vad speranta intr-un viitor mai bun in casa si satul in care s-au nascut.

Imi puteti scrie aici, pe Facebook sau la contact@zanaflorilor.eu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Privacy Preference Center

Necessary

Advertising

Analytics

Other